Ce sunt serverele proxy și cum le folosesc oamenii?

Serverele proxy permit utilizatorilor să acceseze internetul de acasă sau de la birou, ascunzându-și locația, adresa IP și identitatea.

Dar care sunt utilizările serverelor proxy? Prin ce sunt diferite de VPN-urile? Continuați să citiți pentru a afla tot ce trebuie să știți despre serverele proxy.

Care sunt principalele cazuri de utilizare pentru proxy?

Există două metode principale de acces la internet, păstrând identitatea și locația cuiva ascunse; fie prin utilizarea unei rețele private virtuale (VPN) sau a unui server proxy, deși mulți furnizori VPN pun la dispoziție și proxy-uri, în funcție de cerințele clienților.

Organizațiile mari tind să folosească un grup de servere proxy pentru a accesa web-ul dintr-o varietate de motive, în principal legate de capacitatea de a „răzui” conținutul site-urilor web și de a facilita campanii de optimizare a motoarelor de căutare orientate geografic. Cu toate acestea, întreprinderile mici cu doar câțiva angajați și persoane fizice folosesc adesea o combinație între un VPN și un server proxy împreună, fie ca o abordare de securitate cu centură și bretele, fie pentru că un proxy are mai mult sens pentru activitățile lor.

Care este diferența dintre un proxy și un VPN?

Atât serverele proxy, cât și VPN-urile pot ajuta la creșterea confidențialității și securității online a utilizatorilor, dar funcționează în moduri diferite și oferă caracteristici și beneficii distincte, în funcție de scopul utilizatorului.

Proxy-urile există ca servere terțe, care se află între routerul de acasă sau de la birou al unei persoane și internetul mai larg. La fel ca un VPN, ele pot fi folosite pentru a proteja anonimatul, pentru a controla accesul la internet dintr-un birou sau gospodărie și pentru a filtra conținutul, poate într-o școală sau într-un mediu domestic în care există copii și trebuie puse în aplicare blocaje de conținut.

VPN-urile pot efectua un serviciu similar cu proxy-urile, dar în plus, conexiunea lor la internet se face printr-un „tunel” criptat. Unele proxy-uri pot oferi, de asemenea, criptare, dar dacă da, aceasta este adesea limitată la anumite tipuri de trafic, de exemplu, navigarea web securizată folosind protocolul HTTPS (protocol de transfer hipertext securizat). Cu toate acestea, proxy-uri precum SOCKS5 (SOCKS înseamnă „socket-uri sigure”) este un protocol de rețea care permite comunicarea cu serverele printr-un firewall. De obicei, proxy-urile HTTP standard nu criptează deloc datele.

VPN-urile își direcționează întregul trafic de internet prin serverele lor criptate, inclusiv protocolul de transfer de fișiere (FTP), navigarea pe web și comunicațiile prin e-mail. Cu toate acestea, proxy-urile direcționează numai anumite tipuri de trafic, cum ar fi navigarea pe web sau anumite date de aplicație pre-sancționate.

O țintă în mișcare sau statică

Un VPN oferă o protecție mai bună împotriva hackerilor datorită criptării și numărului mare de servere disponibile prin intermediul rețelei VPN la nivel internațional. Cu toate acestea, proxy-urile sunt de obicei servere unice situate în locații fixe predeterminate. Când un utilizator se conectează la un site web prin intermediul unui proxy, site-ul țintă identifică adresa IP a serverului proxy, mai degrabă decât adresa IP reală a utilizatorului. Acest lucru vă poate ajuta să vă protejați identitatea și locația. Unii oameni preferă proxy-ul spre deosebire de VPN, dacă munca pe care o desfășoară online înseamnă că adresa lor IP rămâne statică, spre deosebire de schimbarea de fiecare dată când se conectează la web printr-un VPN.

Evitarea restricțiilor de conținut geografic și filtrarea accesului.

Deși atât VPN-urile, cât și proxy-urile pot ocoli restricțiile de conținut, cum ar fi accesarea Netflix în SUA atunci când utilizatorul călătorește în Europa, proxy-urile sunt mai eficiente la restricționarea accesului către ieșiri dintr-o anumită gospodărie sau birou decât un VPN. De exemplu, un părinte preocupat cu copii mici ar putea folosi un proxy pentru a specifica că nu sunt permise conexiuni către un anumit site web sau o anumită platformă, cum ar fi Tinder sau orice site-uri de filme pentru adulți. Cu un proxy, un utilizator poate specifica anumite site-uri web care nu pot fi accesate prin routerul casei, ceea ce este mai bun pentru controlul parental. Proxy-urile sunt uneori folosite în școli în acest scop, adesea pentru a împiedica accesul la rețelele sociale în timpul școlii, motiv pentru care unii elevi pricepuți își folosesc propriul software VPN pentru a ocoli restricția.

Echilibrarea sarcinii

Nu, acest lucru nu are nicio legătură cu asigurarea faptului că toate cutiile de pe portbagajul mașinii tale sunt bine fixate! Unele întreprinderi mici sau lucrători independenți ai cunoștințelor afoați de date pot folosi uneori servere proxy pentru a distribui uniform traficul de rețea pe mai multe proxy. Dacă sunt transferate o mulțime de date și procesul provoacă un trafic de rețea lent, partajarea încărcării pe trei sau patru servere proxy pentru diferite aplicații poate accelera considerabil fluxul de lucru.

De exemplu, într-o mică afacere sau la biroul unui comerciant individual, fișierele Photoshop pot fi transferate printr-un server proxy, clipurile video prin altul, în timp ce jocurile și transmisiunile TV ale familiei în restul clădirii pot fi direcționate printr-un alt proxy. Pe scurt, puteți împărți traficul dintr-o gospodărie sau o mică afacere în mai multe fluxuri mai puțin aglomerate.

Memorarea în cache? Ce este memorarea în cache?

S-ar putea să fiți iertat să credeți că stocarea în cache a paginilor web a fost legată de tranzacții financiare în valută; dar „caching” se referă la practica de stocare a fișierelor de pagini web vizitate frecvent pe un server proxy, astfel încât acestea să poată fi încărcate foarte rapid, fără a fi nevoie să așteptați descărcarea fișierelor de pe serverul țintă de fiecare dată când sunt solicitate de un browser.

Această funcție nu poate fi efectuată pe un VPN, așa că unii oameni pot experimenta viteze crescute atunci când accesează site-uri web familiare. Dar singurul dezavantaj al acestui sistem este necesitatea de a reîmprospăta memoria cache în mod regulat, sau un vizitator ar putea ajunge să încarce o versiune istorică a unei pagini web și să piardă orice conținut nou care s-ar fi putut schimba de la ultima vizită.

De aceea, uneori, conectarea la o bancă online sau la un site de comerț electronic unde ați putea deține un cont înseamnă că trebuie să goliți memoria cache și cookie-urile dacă conectarea pare problematică.

Serverele proxy pot fi folosite și de cei răi.

Deoarece un server proxy poate masca locația și identitatea cuiva, ele pot fi, de asemenea, folosite în scopuri nefaste chiar de oamenii de care VPN-urile sunt construite pentru a ne proteja. Drept urmare, unele site-uri web au liste lungi de servere care au fost identificate anterior ca proxy, iar unele pot bloca accesul de la acele adrese IP specifice. Este mai dificil pentru site-uri web să păstreze jurnalele serverelor VPN, așa că este mai ușor pentru unele companii și instituții să blocheze proxy-urile decât să încerce să blocheze accesul la VPN-uri.

Cai pentru cursuri

Nu există într-adevăr o abordare „unică pentru toate” atunci când decideți să utilizați fie un VPN, un server proxy sau o combinație a ambelor. Utilizatorii ar trebui să facă un bilanț al tuturor activităților online pe care le întreprind, apoi să decidă dacă cazurile de utilizare acasă sau în afaceri au sens să urmeze o cale sau alta.

Evident, companiile mari au departamente IT întregi și profesioniști educați care să se ocupe de aceste probleme, în timp ce majoritatea comercianților independenți sau persoane fizice vor avea nevoi foarte diferite de cele ale afacerilor mari. Pe scurt, dacă economisește timp, îmbunătățește securitatea și face ceea ce trebuie să faci, atunci atâta timp cât aveți un fel de sistem la locul lor, este mai bine decât să ignorați pur și simplu problema și să sperați că orice problemă bazată pe IT va dispărea pur și simplu.